Crizam César de Oliveira Filho. Ştiu. Nu vă spune nimic acest nume. Sincer, nici eu nu ştiam că-l cheamă aşa... Este vorba despre Zinho, un fotbalist din marea echipă a Braziliei care a câştigat Cupa Mondială în 1994. O echipă formidabilă cu Romario, Bebeto, Aldair, Tafarel, Marcio Santos, Dunga, Branco, Mazinho, Rai, Leonardo, Cafu şi mulţi alţi (Ronaldo era rezervă atunci şi nu a pupat niciun minut la acel mondial de neuitat şi pentru noi). Să revenim la Zinho... După o carieră prodigioasă, peste 400 de meciuri în campionatul Braziliei şi alte zeci de meciuri în Japonia şi în SUA, Zinho s-a retras, dar a rămas lângă fotbal, ca antrenor la Miami. Recent a fost şi în Timişoara. L-am cunoscut şi mi-am dat seama că marii campioni sunt şi mari oameni. Un bun simţ ieţit din comun, amabil, inteligent, fără absolut nicio fiţă, sunt doar câteva din caracateristicile fostului jucător. „Nu sunt pregătit să fiu antrenor în România. Am venit doar ca să învăţ câte ceva despre fotbalul de aici, care este unul bun şi dacă pot să ajut. Adică să trimit (impreună cu un impresar) jucători care să se plieze fotbalului de aici”, a spus Zinho. Acesta a mai spus că Brazilia lui ar fi avut viaţă grea cu România, dacă Suedia nu ne bătea la 11 metri, în 1994... „Noi am avut noroc că am picat cu suedezii. Voi eraţi mult mai tehnici şi ne-ar fi fost foarte greu să vă batem. Aveaţi o echipă incredibilă cu Hagi, Gică Popescu, Lupescu, Petrescu”... vorbe simple venite de la un om căruia celebritatea nu i s-a urcat la cap. Dacă mergi la Poli la antrenamente, trebuie să te rogi de jucători să stea de vorbă cu presa. Dar aşa se întâmplă şi la alte cluburi de la noi. După 15 meciuri jucate în Liga I, unii jucători se comportă de parcă ar fi jucat la 5 campionate mondiale. Nu au timp să mai stea de vorbă cu nimeni... au atâtea pe cap, sunt vedete!! Şi când te gândeşti că totul pleacă de la bunul simţ... dar cum nici conducătorii de club nu au aşa ceva, de ce să ne aşteptăm de la jucători!?!
