marți, 26 august 2008

Denisse a fost la vaccin!!


Fetiţa mea a fost la doctor, pentru a primi vaccinul de 2 luni. Au însoţit-o mami şi mătuşica Nico. Tati a stat acas cu nepoţelul Cătă. Deşi toţii copiii au plâns la vaccin, fetiţa mea a fost foarteee curajoasă. Nu a plâns deloc şi a uimit-o pe tanti doctor. Fetiţa mea e cuminte. Noaptea nu se trezeşte decât pe la 6, 7... E bine aşa... Ziua se mai mâţâie doar când îi e foame. Bine, ea e o fomistă mică (nu ştiu pe cine seamană), dar e cuminte... Fetiţa mea e doar a mea când e cuminte... când mai plânge e mai mult a lu mămica ei...

Fetiţa mea va fi model... tatăl ei a fost la fel :)

Slabă mişcare la JO

Cea mai proastă recoltă de mai bine de 50 de ani... Şi asta spune totul. În sfârşit se văd lipsurile... nu avem un bazin k lumea în ţară, o „pistă” pentru canotaj, săli şi stadioane de atletism dotate la standarde europene, etc, etc... Am obţinut locul 17... nu-i chiar foarte rău (e bine că am întrecut Ungaria), dar multe sporturi au dezamăgit... Înotul, în frunte cu Camelia Potec (deşi ea s-a pregătit afară), greco-romanle, lupte libere, tirul (bine, nu avem nici un „teren” bun pentru aşa ceva), canoe, cândva dominam lumea :(, atletism (scos parţial de aurul Puşei Tomescu), dar ne-am scârbit de performanţele submediocre ale Nicoletei Grasu şi ale lui Marian Oprea... Dar să trecem în revistă şi adevăratele performere: Alina Dumitru şi Constantina Diţă Tomescu... cine s-ar fi aşteptat ca ele să cucerească aurul... Maratonista se pregăteşte în SUA şi asta se vede, dar Alina a făcut cu adevărat performanţă. Cât despre Sandra şi cuplul Susanu/Andrunache, ne aşteptam, dar ne-am bucurat la fel de mult. Contează şi argintul Anei Maria Brânză şi bronzurile lui Covaliu, echipei de gimnastică, sau echipajului de 8+1, chiar dacă în trecut aici aveam aur. Per total, pentru România a fost o ediţie nereuşită, cu excepţiile de mai sus, dar şi un semnal de alarmă că cei care ne conduc trebuie să se orienteze mai mult spre cei care aduc într-adevăr glorie României.

duminică, 24 august 2008

United Boys AC


AC nu vă spun de la ce vine :)... United Boys e mai simplu de dedus. Suntem 13 prieteni (in primul rând), care ne strângem din când în când să jucăm fotbal. E mult spus să jucăm fotbal... ca să înţelegeţi... ne cam prefacem, că oricum fotbalul se joacă la TiVi... Ne-am înscris şi în campionat... la Lajos, după cum ştie toată lumea. Liga a III-a... iar obiectivul e simplu... ne strângem, jucăm (cum putem), şi bem o bere... că practic ăsta este scopul... Că acolo suntem buni. Cei mai buni! Rezistăm oricât la repriza a treia...


PS: După cum se ştie, în competiţii organizate sunt şi arbitri. Mulţi dintre ei nu au nicio treabă. Motiv de bârfe şi speculaţii la repriza a treia. Şi pentru că atunci când scriu despre fotbal trebuie să existe şi un personaj negativ, m-am gândit să scriu foarte puţin de numitul călin radosav... Băiete, fă un bine tuturora şi agaţă fluierul în cui. Eşti o ruşine, dar şi un mare nesimţit. Foarte... (tot respectul însă pentru fratele fluiericiului, ALIN, un excelent organizator de competiţii, care merită mai mult...)


PS2: Echipamentul echipei noatre este roz-negru. De ce? Pentru că respectăm femeile :)

miercuri, 20 august 2008

Moartea venea dintr-un Ferarri negru

Ce păcat. Un tânăr mergea pe trotuar lângă prietena lui gândindu-se probabil la viitorul lor... care din nefericire a fost distrus de un nenorocit, un cocolar, un criminal, un băiat de bani gata, un căcat cu ochi... Nu am nimic cu băieţii de bani gata... dar am ceva cu cei care cred că sunt nişte zei pe acest pământ... care cred că li se cuvine totul... care ne sfidează zi de zi... care plătesc în stânga şi în dreapta ca să le fie lor bine... care cred că pot eluda meandrele concretului... Cine greşeşte să plătească (mie mi-a fost suspendat 3 luni carnetul, pe bune, pentru că am greşit şi nu am apelat la terţi)... Vreau ca fiecare să plătească pentru ceea ce face... Vreau ca ADI CUCOANĂ să meargă la puşcărie... mă îndoiesc că se va face dreptate, dar m-aş bucura sincer să aud că va fi pârnăiaş. Merită!! Sincere condoleanţe familiei îndoliate, ştiu că toţi banii din lume nu-l vor aduce pe Luci înapoi, dar le doresc... CREDINŢĂ... ştiu, poate sună patetic, dar sper că DUMNEZEU va face dreptate într-un fel sau altul. Cât despre prietena cocălarului... o jigodie disperată care nu merită doi bani!

luni, 18 august 2008

Naturalizaţi-l pe Michael Phelps!!

Nu îmi plac americanii, nu mi-au plăcut niciodată... prea se cred ei inventatorii miezului de pâine, şi găurii la macaroană. Nu despre asta vreau să scriu, ci despre Michael Phelps... Ei bine, nu îmi place nici de el (eu sunt mai complicat, nu îmi place nici Ronaldinho, nici Zidane), dar pentru ce a făcut el la Beijing, nu există termen de comparaţie... 8 medalii de aur (8!!!), 5 la probe individuale, trei la ştafetă... Şi nu oricum, ci obţinute cu 7 recorduri mondiale şi unul olimpic!! Asta după ce la Atena, obţinuse doar 6X aur şi 2x bronz. Phelps l-a întrecut şi pe legendarul Mike Spietz, 7 medalii de aur la Munchen în 1972... Americanul a devenit astfel cel mai titrat sportiv care a evoluat vreodată la JO. România m-a dezamăgit până acum. Sicer, mă aşteptam la mai mult, chiar dacă m-am bucurat enorm la fiecare medalie, fie ea aur, argint, sau bronz. Totuşi, avem cam puţine până acum şi m-am gândit că nu ar fi rău să-l naturalizăm pe Phelps. I-ar place în România... în loc de Munţii Stâncoşi ar avea Carpaţii, în loc de Misissippi ar avea Dunărea, în loc de Yellowstone Park ar avea Parcul Naţional Haţeg, în loc de Route 66 ar avea A2, etc... I-ar lipsi cu adevărat bazinele de înot... Noi nu aveam, dar dacă îl naturalizăm poate poate se îndură mai-marii noştri să facă măcar un bazin ca lumea... Nu unul în fiecare oraş, ci măcar unul k lumea... oriunde, în ţară!!

duminică, 17 august 2008

S-a desfiinţat UMT-ul

Într-o zi cu multe bucurii, aur pentru Constantina Diţă Tomescu (38!! de ani) la cea mai grea probă din lume, maraton, dar şi pentru Sandra Izbaşa la sol (gimnastica feminină rămâne punctul nostru foarte), dar şi ceva dezamăgiri, doar bronz pentru echipajul feminin de 8+1 şi ratarea lui Drăgulescu de la sol, unul dintre cei mari gimnaşti ai ultimului deceniu (luni are şansa să obţină singurul titlu care îi lipseşte, aur olimpic), trebuie să scriu despre o veste tragică: desfiinţarea echipei UMT. Este groaznic, dar adevărat! Înfiinţată la începutul deceniului 6, echipa Uzinelor Mecanice Timişoara a fost o echipă obişnuită cu diviziile a doua şi a treia. A reuşit şi o promovare senzaţională în A, când pentru un an a devenit echipa fanion a oraşului (o cam bătea rău pe Poli la începutul noului mileniu), cu o echipă senzaţională: Almăjan, Briciu, M.Kovacs, S. Mihai, C. Bar, Goşa, Călin, Vlaicu, Giuchici jr., Paleacu, Săvoiu, Trandu, Vasko, etc, antrenată de un tehnician excelent, Aurel Şunda... Probabil nu o să uit niciodată meciul de promovare cu Bihorul lui Andone, dar nici parcursul din Cupă (1998), când zebrele ajungeau în sferturi... Din păcate, imediat după promovare, UMT-ul nu a rezistat decât un an în prima ligă, după care a urmat un declin brusc, care s-a soldat cu desfiinţarea. Îmi pare cel mai rău pentru nea Vasile Trandu (a acceptat să devină director tehnic la Recaş după o viaţă dedicată UMT-ului), însă trebuie să-i "mulţumim" familiei olariu (intenţionat cu o mic) pentru distrugerea unui club extraordinar...

vineri, 15 august 2008

Varza de pe Timişoara - Lugoj

Nu vă gândiţi la varza de la Belinţ. În nici un caz. Ci la ce varză e drumul frate, de vreo enşte ani. Incredibil!! Din păcate a trebuit să merg azi pe el, până în satul Ictar, de lângă Iosifalău. Pe un drum pe care înainte, adică vreo 10 ani în urmă, făceai maxim 25 de minute pe un dum de 38 km, astăzi am făcut o oră jumătate. Şi nu numai astăzi, şi de cîte ori a trebuit să bat acest nenorocit de drum. Şoseaua este în reconstrucţie de vreo 5-6 ani cel puţin, şi încă nu e gata. Problema de centură, nu o mai pun. Dar acest blestemat DN (auzi, ce ironie a sorţii, drum naţional!) este o povară pentru toţii şoferii şi are o nemuritoare poveste fără sfîrşit: gropi, denivelări, aglomeraţie, săritoare, etc... Până la Topolovăţu Mare sunt 6 semafoare, 6 oameni buni, şi în cele trei ore parcurse azi, dus-întors am văzut un singur excavator la lucru. Unul singur muncea... Mulţumim domle ales Costi Ostafu, cum ţi se spune ţie, dar te trimit sincer în pm (fiecare înţelege ce vrea: pula mea, pizda mătii, porţiunea mijlocie de drum, etc...)

marți, 12 august 2008

TVR de cacao

Marţi, marele campion român Mihai Covaliu a obţinut medalia de bronz la sabie, în cadrul JO de la Beijing. Braşoveanul a luptat incredibil şi doar neşansa şi unele decizii dubioase ale arbitrilor, din punctul meu de vedere, au făcut ca românul să nu prindă finala mare. În meciul pentru bronz, Mihai a obţinut o victorie clară şi logică, ţinând cont de cartea lui de vizită impresionantă. Am fost curios să văd cum va fi relată performaţa românului la ştirile din sport ale TVR-ului.
Dar stupoare, tevereu, care trăieşte din banii noştri a început să relateze pe foarte larg, cum a ajuns Stoia la Istanbul şi cât de bine au fost păziţi. Mai mult, s-au prezentat apoi şi aberaţiile lui Berbecali şi Argăseală. Când am crezut că am scăpat... a început şi Borcea de la Dinamu să îşi dea cu părerea de meci, de parcă soarta întregii naţiuni depinde de rezultatul de pe Aly Sami Yen! Incredibil... apoi s-a continuat cu ştirile din fotbal, Rapid, CFR Cluj, alte aberaţii şi lăudăroşenii... Spre finalul ştirilor au spus şi de bronzul lui Covaliu. În treacăt. Halal tevere!

duminică, 10 august 2008

Alina Dumitru vs. Poli


Vreau să mă laud acum, aşa puţin. Spuneam într-o trăire anterioară că ar fi excelent să cânte imnul chiar la prima zi a Jocurilor Olimpice. Şi a cântat. Pentru o fată extraordinară... Alina Dumitru! O campioană adevărată... de 5 ori, regina Europei, dar niciodată pe Podium la JO... că la categoria ei coreencele şi mai ales japonezele făceau legea. Alina a vrut să se lase de judo după Olimpiada de la Atena, unde ieşise a 5-a. Dar a strâns din dinţi, şi a luptat... A LUPTAT şi S-A PREGĂTIT (alooo naţionala, alooo Poli, voi când o să faceţi asta)... şi a câştigat ce trebuia să câştige! Aurul Olimpic. Alina a ieşit din sărăcie la 26 de ani, după un deceniu jumate de luptă. Pentru Alina a cântat imnul... acest imn... incredibil... oricât de căcăcioşi, hoţi, mitomani, parveniţi, perverşi, corupţi suntem noi românii, când cântă imnul... e ceva extraordinar... îţi dau lacrimile... cel puţin mie îmi dau! Bravo Alina, pentru o zi ne-ai făcut să uităm de tot rahatul ăsta din ţară şi ne-ai făcut mândri că suntem români! Cât despre Poli... nu ai cu cine... nişte ţărani... Începând cu Taborda!! Mâine dimineaţă, adică luni de la 6.27 Camelia Potec luptă şi ea pentru o finală, la proba de 400 metri liber. Camelia, fă-ne şi tu mândri!! Baftă, măcar o medalie, acolo, de orice culoare (aur ne-am dori cu toţii)...

PS: Dacă Rădoi valoraează 15 milioane de euro, Chivu 20 şi Mutu 25, cît valoarează ALINA fraţilor??

sâmbătă, 9 august 2008

Ce umiliţăăăăăăăă

Când îţi baţi joc de fotbal, fotbalul işi bate joc de tine... Poli a intrat pe teren cu siguranţa unui om ce se duce la restaurant să îşi mânce ciorba de burtă preferată, adică ştiind că va juca şi câştiga! Dar violeţii au uitat cel mai important lucru... să joace fotbal... şi când şi-au jucat şi-au bătut joc! Incredibil... Gazul metan a împuţit Timişoara... De fapt Timişoara s-a împuţit singură cu gazul metan din Mediaş. Şi un mesaj pentru Taborda: Du-te băiete acasă, că nu ai nicio treabă cu fotbalul... La revedere... mesaj valabil şi pentru alţi stranieri (Bonfim, Sretenovici)...

Prima zi, primele speranţe

A început Olimpiada. O ediţie controversată, din cauza problemelor de securitate, a protestelor, a Tibetului... Dar parcă festivitatea de deschidere a fost cea mai frumoasă de până acum. Iar baia de artificii... pur şi simplu fenomenală. În prima zi a competiţiei ce se dispută într-un oraş contrastant, zgârie-nori lângă colibe şi unde pătura de mijloc nu există, avem primele speranţe. Alina Dumitru participă la judo, categoria 48 kg... Toată noaptea am visat că va lua o medalie, şi pentru frumuseţea visului sper să nu mă dezamăgească. În plus debutează şi fetele la handbal, cu Kahzastan, o echipă imprevizibilă. Avem multe speranţe şi la handbal, aşa că luam în cont doar victoria. Hai să vedem ce va fi şi sperăm să cânte imnul încă din prima zi! Pronostichez de pe acum vreo 10 medalii de aur, cele mai multe la gimanstică... şi circa 30 de medalii în total! Ştiu, sunt un optimist, dar chiar cred că se poate.

miercuri, 6 august 2008

11-le meu ideal de la Poli

Poli, că FC Timişoara nu pot să-i spun, cel puţin aici pe blog, are în lot 10 jucători noi... Mulţi dintre ei degeaba... Da Costa nu a prins niciun minut şi a fost dat deja afară (la fel ca Chidi, dacă mai ţineţi minte, un alt jucător care a semnat cu Poli în această vară, dar în cele din urmă s-a renunţat şi la el)... Mai sunt câţiva jucători în echipă care nu vor prinde prea curând 11-le de bază... Printre ei bosniacul ăla de la Tuzla... Cvetanovici parcă... Dar iată care este 11-le meu: În poartă... clar Pantilimon, e cu două clase peste Taborda, care chiar nu îmi place... scapă mingile în faţă, gafează şi nu dă încredere apărării... părerea mea. Fundaş dreapta: nu sunt hotărât, deocamdată Bădoi, dar sunt foarte curios să văd ce poate face Bonfim... cred că va fi o soluţie pe viitor... Pe stânga Milhazes fără nicioîndoială. Aştept cu nerăbdare să dea primul gol. În centru apărării i-aş pune pe Luchin (timişorean, dar şi cel mai bun fundaş central) şi pe Brezisnky... nu a confirmat el prea mult, dar e peste Sretenovici... cred că sunt jucători şi la Poli II mai buni ca sârbul! La mijloc aş juca cu 3 mijlocaşi... da, doar cu 3... Alexa, Borbely şi Luis Garcia... În faţa lor, dar în spatele vârfurilor l-aş pune pe Artiom, indispensabil echipei pe postul de attaking midfilder centre (cei care joacă Fotbal Manager ştiu despre ce e vorba). Vârfuri: Bucur şi Magera, dar pe ceh l-aş mai schimba cu Parks... Am impresia că fotbalistul din Costa Rica va face până la urmă faţă. În a doua repriză i-aş mai introduce pe Goga şi Rusici...

marți, 5 august 2008

E-type...

Nu am mai auzit demult de această formaţie... E una dintre preferatele mele... Ci nu doar pentru că tipa (Dee, parcă) arată extraordinar de bine (cântă de altfel fenomenal şi dansează demenţial), ci pentru că îmi place şi de Martin Eriksson, fondatorul formaţiei... E-type.... Şi-a luat acest nume deoarece erau prea mulţi Ericsoni în Suedia şi s-a gândit la ceva mai sugestiv, un fel „genul de nume cu E”, la noi ar fi fost probabil Tipul I (Ionescu), sau Tipul P (Popescu). A început să cânte prin 1991, fiind destul de cunoscut în ţara sa: compozitor, prezentator de emisiuni, etc... celebru în lume a devenit între 1994 şi 1996, dacă mai ţin eu minte, când a lansat albumul Made in Sweden. Hiturile Set the World on Fire şi This is the way au făcut senzaţie...Au mai fost apoi câteva albume: The Explorer (1996), Last man Standing (1998) cu SUPER HITURILE Angels Crying şi Here I Go Again, Euro IV Ever (2000), cu alte hituri tari ca Life sau Africa... Ultimul album a apărut parcă în 2004, dar nu prea a mai rupt gura târgului şi cred că a mai lansat şi Eurotopia în 2007, dar nici ăla nu a a mai avut succes prea mare... De atunci nimic, doar o carte scrisă despre viaţa vikingilor... Hai să mai amintesc două melodii tari de la acest suedez simpatic, I just wanna be with you şi Caling your name... iar pentru cei care cred că muzica aniilor 90 RULEZ, am pregătit şi un videoclip...

PS: Pentru cei str8 şi nu le place formaţia, poate măcar videoclipurile, mai toate asezonate cu adevărăciuni de femei :)

luni, 4 august 2008

Emoţia rămâne...


Am fost sâmbătă la meci la Poli, mă rog la FC Timişoara... după mult timp... Ce pot să spun?? Emoţia rămâne, oricât ne-am schimba, şi oricât timp ar trece... Mă ducea tata la meciuri prin anii 80... şi la Poli, dar şi la CFR că era mai aproape... Jocul care îl ţin cel mai bine minte era un Poli - FC Argeş (echipa lu tata că avea obârşia prin zonă, dar mai ales fan pe viaţă Gicu Dobrin)... Au câştigat violeţii bănăţeni, 5-1 (la pauză 0-1, gol Geolgău, fost component al Craiovei Maxima), iar eu am avut o satisfacţie maximă... De atunci, am mai plâns la duelurile violete, un 1-2, trist, când Poli retrograda pe teren propriu, din cauza echipei din Trivale... Apoi au venit anii 90... Cine l-ar putea uita pe Mugur Radu Guşatu (Guşi-Guşi-Guşi Goool), Marcel Băban (ce maşină şi femeie avea...), Titi Varga, Tim, Vlaicu, etc, etc... din păcate Zambon... deplasările triste la Electroputere, UTA (0-5 şi apoi un 0-7, sau 1-7 de groază), dar şi Renaşterea... 1-0 la Steaua acasă (septembrie 2002 parcă, gol din penalti Mihai Bogdan şi altul anulat, deşi perfect valabil al lui Silvăşan sau Stancu, nu mai ţin minte acum), un 2-3 incredibil cu Dinamo, cu patru eliminaţi din tabăra noastră... sincer MOOOOie Burloiu, apoi 4-3 cu Alba Iulia, 1-3 la pauză, plus multe alte momente bune sau extraordinar de trsite... dar să revenim la oile nostre... Am fost la meciul cu Pandurii, transmis pe gsptv2 (incredibil, dar adevărat), cu un prieten foarte bun... şi nu mă gândeam că vor fi circa 15.000 de spectatori... Spectacol total... mai ales la tribuna a doua şi la galerie unde stau suporterii adevăraţi care îi vedeam şi în urmă cu 15-20 de ani. Spectacol a fost şi pe teren. Poli, că altfel nu pot să-i spun, a dominat şi a obţinut un 3-0 logic... Doamne ajută şi ţine năravu... Vorbeam de ceva emoţii... Pe timpuri număram orele (!!!), nu zilele până vom juca următorul meci... De abia aşteptam, nu exista altceva mai important. În ultimul timp, au intervenit lucruri mult mai importante, (foarte mult mai importante), soţia (cea mai tare nevastă din lume!), copilu (cel mai frumos, că doar suntem subiectivi) - în speţă familia -, dar Poli rămâne... are acolo un loc cuibărit în suflet, şi nu are cum să nu tresari şi să ţi se ridice părul pe mână şi picioare când tot stadionu strigă... TI-MI-ŞOA-RA... POLI TIMIŞOARA!!

Denisse


Denisse e fetiţa mea... Incredibil, dar adevărat! Adică incredibil că unul ca mine, cu capul mai mult în aer, decât pe umeri, a reuşit să „producă” ceva atât de adevărat! Bine, meritul cel mare e al soţiei mele Andreea... ea s-a chinuit 9 luni, ea e direct responsabilă cu hrănirea pruncei, ea stă 100% din timpul ei cu a mika... Dar trebuie să mă laud şi eu... Culmea e că până nu demult eu eram cel mai iubit din familie... Eram raza de soare pentru mama, tata şi soţia mea :)... Acum tata nu mă mai bagă în seamă, mama le pupă numai pe fete, iar Andreea (soţia) stă toată ziua cu Denisse în braţe... :))

De ce mi-am făcut blog...

Chiar aşa... bună întrebare! Păi, nu ştiu sigur, dar aş putea să am totuşi trei motive. Unu: M-a bătut nevastă-mea la cap şi a insistat ea aşa mult să mă convingă. Doi: ar fi bine că în afara muncii care o duc la ziar să existe un loc în care să fiu mai subiectiv... Trei: e cam la modă :).
Pentru cine o să scriu? O altă întrebare bună... pentru nevastă-mea, clar... pentru mine, să mai rămână nişte scrisuri în urma mea, dar şi pentru cei care vor să mai citească ceva aberaţii... sau trăiri de ale mele... Ce voi scrie? Aici e mai simplu... despre Denisse (extraordinara mea fetiţă de o lună şi jumătate), despre Poli - bineînţeles -, despre viaţa de zi cu zi, despre muzică şi despre ce o mai fi...