S-a desfiinţat UMT-ul

Într-o zi cu multe bucurii, aur pentru Constantina Diţă Tomescu (38!! de ani) la cea mai grea probă din lume, maraton, dar şi pentru Sandra Izbaşa la sol (gimnastica feminină rămâne punctul nostru foarte), dar şi ceva dezamăgiri, doar bronz pentru echipajul feminin de 8+1 şi ratarea lui Drăgulescu de la sol, unul dintre cei mari gimnaşti ai ultimului deceniu (luni are şansa să obţină singurul titlu care îi lipseşte, aur olimpic), trebuie să scriu despre o veste tragică: desfiinţarea echipei UMT. Este groaznic, dar adevărat! Înfiinţată la începutul deceniului 6, echipa Uzinelor Mecanice Timişoara a fost o echipă obişnuită cu diviziile a doua şi a treia. A reuşit şi o promovare senzaţională în A, când pentru un an a devenit echipa fanion a oraşului (o cam bătea rău pe Poli la începutul noului mileniu), cu o echipă senzaţională: Almăjan, Briciu, M.Kovacs, S. Mihai, C. Bar, Goşa, Călin, Vlaicu, Giuchici jr., Paleacu, Săvoiu, Trandu, Vasko, etc, antrenată de un tehnician excelent, Aurel Şunda... Probabil nu o să uit niciodată meciul de promovare cu Bihorul lui Andone, dar nici parcursul din Cupă (1998), când zebrele ajungeau în sferturi... Din păcate, imediat după promovare, UMT-ul nu a rezistat decât un an în prima ligă, după care a urmat un declin brusc, care s-a soldat cu desfiinţarea. Îmi pare cel mai rău pentru nea Vasile Trandu (a acceptat să devină director tehnic la Recaş după o viaţă dedicată UMT-ului), însă trebuie să-i "mulţumim" familiei olariu (intenţionat cu o mic) pentru distrugerea unui club extraordinar...