Bute for president!!

Antescriptum: Ce Băsescu Trăienuţ, ce Mirciulică Gioană? Eu aş vota cu "Lucien" Bute, un român adevărat, care chiar a făcut români fericiţi de-al lungul timpului. Cu Bute preşedinte, ai avea siguranţă că politicienii ce nu îşi vor face treaba, şi-o vor lua la ficat.
Băiatul modest din Pechia a ajuns „on top at the wold”. În România nu a avut şanse să facă performanţă astfel că a ales drumul deschis de Doroftei în Canada, box profesionist la Montreal. După ani buni de muncă grea, Bute a câştigat titlul mondial. Şi l-a apărat deja cu succes de 4 ori şi are un palmares de invidiat, 25 de victorii din tot atâtea posibile, 20 prin KO. Probabil meciul cu Andrade a fost cel mai greu. Asta şi pentru că în urmă cu 13 luni mexicanul i-a provocat unele probleme românului. Dar moldoveanul nostru a fost mai pregătit ca niciodată, şi deşi pleca oarecum cu şansa a doua, a trecut şi peste cuvintele antrenorului adversarului (vreau ca Andrade să-l facă să sufere pe Bute, să-l rănească şi să-l lase lat pentru ce s-a întâmplat la ultimul meci) şi a făcut exact contrariu. L-a desfiinţat pe mexican în repriza a 4-a, cu toate că Librado nu a luat în viaţa lui un KO... A fost un upercut de stânga la bărbie, mexicanul a supravieţuit, dar a mai venit o lovitură la ficat, şi game over... Românul din Pechea rămâne campion mondial şi sub privirile admirative ale lui Lenox Lewis. Românul din Pechea a strâns la Quebec o sală plină de 16.000 de locuri în care toţi i-au cântat numele. Românul din Pechea a făcut două ţări mândre după acest meci, Canada, unde este un idol şi România, unde din păcate este doar idol în devenire.
PS: Nu am dormit topată noaptea, aşa de nerăbdător am fost să văd meciul. Am avut emoţii mari, credeam că va fi un meci lung şi foarte dificil pentru român. Din fericire s-a terminat foarte repede şi România a mai avut o satisfacţie, doar sportivă că doar aici stăm bine.
Repriza a 4-a, aici: http://www.tvr.ro/articol.php?id=73223&c=726

Despre...

Despre... Poli la Bruxelles. Să fim serioşi. Nu poţi face faţă unei echipe ce are peste 300 de jocuri în cupele europene şi peste 500 de goluri marcate. Suntem încă prea mici pentru Europa. Mai ales cu jucători ca Stancu, Bonfim, Magera, Scutaru, etc... Să rămânem cu frumoasa amintire a eliminării Şahtiorului. Şi aşa e prea mult.

Despre... fanii lui Poli. S-au bucureştenizat. Păcat. Bine, nu toţi, dar din ce în ce mai mulţi dintre ei. În timpul AEK-ului era o plăcere să mergi pe stadion. Acum, nu prea... Poate mă înşel, dar nu cred.

Despre... războiul fotbalistic româno-turc. Era o vreme când îi umiliam pe turci. Ştefan cel Mare ştie despre ce e vorba. Apoi Steaua îi tupănea pe unde îi prindea. Ce vremuri faine... Acum, din 4 meciuri româno-turce, otomanii le-au câştigat pe toate. Şi încă cum, prin umilirea adversarului. Nasol. Cred că în 10 ani nu-i mai batem pe turci. Acolo chiar se bagă bani în „folbal”.

Despre... EMA (europe music awars). În anii 90, şi chiar la începutul aniilor 2000, nu dormeam cu câteva zile înainte de premii. Îmi plăcea la nebunie şoul. MTV was great. Parcă s-au mai schimbat lucrurile. Prea multă vulgaritate şi sexualitate. Nu înţeleg de ce tot prezintă Kate Perry!? Sau câţi membri de la Tokyo Hotel sunt fete?? În fine, anul ăsta la Berlin a fost destul de mişto. Bine ales oraşul, la fix 20 de ani de la căderea Zidului. U2 a făcut spectacol. Spectacol adevărat, la ficx 20 de ani, când în Berlin irlandezii înregistrau Achtung baby! Mi-a mai plăcut de Jay-Z. Bună voce, great entreteiner. Şi "Şachira" a cântat mişto şi chiar Beyonce. Mi-a displăcut însă green day (şi până acum chiar îi respectam).