Crăciun Fericit!!

Crăciunul... probabil cea mai frumoasă perioadă din an... luminiţe, brazi împodobiţi, miros de colaci şi sarmale, liber de la lucru (ura!!), cadouri... atmosferă de basm. Să nu uităm totuşi semnificaţia Crăciunului... Este vorba despre Naşterea Domnului Nostru Isus Cristos, care s-a pogorât pe pământ să ne salveze şi să ia asupra SA toate păcatele nostre. Creştineşte, este a doua cea mai importantă sărbătoare din an, după Paşte, dar probabil cea mai frumoasă. Deci, să nu uităm, că în timpul în care vom bea şi vom mânca pe săturate, să ne gândim a cui este ziua astăzi... şi să încercăm să fim mai buni, mai corecţi, mai cinstiţi, mai atenţi. Personal nu am suportat niciodată chefurile de Crciun (să mergi la cineva şi să te îmbeţi ca porcu), şi am considerat că cel mai bine e să stai acasă, cu familia şi să îţi faci timp şi de Biserică şi de Domnul Isus şi de Dumnezeu... Pentru celălalte avem timp de Revelion. Deci... Crăciun Fericit tuturor şi să nu uităm pe cine sărbătorim!!

17 decembrie!

Pe 17 decembrie 1989 se murea pe străzile Timişoarei, k noi să bem azi Coca-Cola, Heineken, Jack Daniels, ca noi să putem mânca hamburger pitzza, spaghete, ca noi să avem de ales din grile cu sute de programe la tv color, plasmă, LCD, ca noi să fim azi cocălari şi piţipoance, să ne dăm prin maşini de fiţe, şi în cluburi unde putem lăsa lejer salariul pe o lună, doar în câteva ore. Pe 17 decembrie s-a murit pentru libertate, deminitate, adevăr... Uitaţi-vă în jur: sunt aceeaşi oameni bogaţi, sunt în continuare parveniţi, sărăcia a ajuns la cote alarmante, sunt aceeaşi parlamentari şi senatori care fură (numai că acum nu se mai numesc comunişti) şi se moare mai uşor pe stradă ca înainte de 1989, fără ca justiţia să facă ceva... Totuşi, e 17 decembrie şi ar trebui să ne gândim măcar un minut la cei care şi-au dat viaţa, cu gândul că noi să avem o viaţă mai bună... dacă o avem, rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi! Eroii nu mor niciodată!!

Deci... mi-au ridicat maşina!!

!!Conţinut nerecomandat persoanelor sub 18 ani

Deci, rutieriştii şi adepiştii mi-au ridicat maşina. Şi asta pentru că am staţionat 5 minute pe un loc unde oprirea era interzisă! Deci, îmi vine să-i fooot în gură pe cei care au elaborat legea cu ridicatul maşinilor şi să-i înjur de mamă toată ziua... Deci, încep să-l înjur pe Stolo... da, incredibil, cabinetul lui din 1900 toamna a elaborat acestă lege stupidă (înţelegeam, şi chiar nu aveam de comentat dacă îmi ridicau maşina în cazul în care o parcam pe trotuar, zebră, spaţiul verde, sau alte zone din acestea; dar eu am staţionat preţ de 5 minute cu avariile aprinse)... Apoi încep cu înjurăturile la adresa poliţiştilor rutierişti... aceştia în loc să fluidizeze circulaţia, ei abia aşteaptă să strângă bani pentru mai-marii lor prin amenzi stupide (menţionez de altfel, că nu am încurcat pe nimeni, prin staţionarea mea, şi mai mult decât atât, în faţa mea era parcată o maşină tare, de fiţe, cu numere de şmecher... care bineînţeles nu a fost ridicată)... continui cu înjurăturile la adresa primăriei (de tot rahatu din punctu meu de vedere) şi a adepeului... pai tată, noi nu avem o parcare k lumea în tot oraşul ăsta, dar aştia te foot şi dacă îţi opreşti să îşi iei de mâncare... senzaţional!! Deci, apoi am fost în curtea unde sunt lăsate maşinile pentru a plăti amenda... Am mai pierdut o oră şi pe acolo... de la 5 oameni s-au strâns 30 de milioane din amendă... la 30, ar ajunge la 300 de milioane... dar sunt sigur că pe zi sunt ridicate cel puţin 100 de maşini... Unde se duc banii ăştia fraţilor??? Că eu nu văd un drum k lumea în judeţ, în oraş, în zona mea... de parcări ce să mai spun... Deci, îmi rămân doar înjurătiurile... fir-ar mamele şi şefii lor!!

Balena ucigaşă strikes again!!

Breaking news (e la modă să spui asta, deh)!!

Incredibil, dar adevărat! Iancu a făcut-o lată... În semn de mulţumire că i-a dus echipa pe podium, chiar pe primul loc cu cele 6 puncte luate abuziv de FRF şi FIFA, giuleşteanul l-a dat afară pe Dusan Uhrin, de departe cel mai bun antrenor din noua eră a Politehnicii. Iancu, zis şi Godzilla sau balena ucigaşă, a şi motivat: eu l-am adus, eu l-am dat afară, în interesul echipei :(. iancu, cu i mic că nu merită altceva, şi-a pus tot oraşul în cap. Sunt prea bulversat să scriu mai multe. Amănunte, data viitoare!!

Lecţia de bun simţ!

Crizam César de Oliveira Filho. Ştiu. Nu vă spune nimic acest nume. Sincer, nici eu nu ştiam că-l cheamă aşa... Este vorba despre Zinho, un fotbalist din marea echipă a Braziliei care a câştigat Cupa Mondială în 1994. O echipă formidabilă cu Romario, Bebeto, Aldair, Tafarel, Marcio Santos, Dunga, Branco, Mazinho, Rai, Leonardo, Cafu şi mulţi alţi (Ronaldo era rezervă atunci şi nu a pupat niciun minut la acel mondial de neuitat şi pentru noi). Să revenim la Zinho... După o carieră prodigioasă, peste 400 de meciuri în campionatul Braziliei şi alte zeci de meciuri în Japonia şi în SUA, Zinho s-a retras, dar a rămas lângă fotbal, ca antrenor la Miami. Recent a fost şi în Timişoara. L-am cunoscut şi mi-am dat seama că marii campioni sunt şi mari oameni. Un bun simţ ieţit din comun, amabil, inteligent, fără absolut nicio fiţă, sunt doar câteva din caracateristicile fostului jucător. „Nu sunt pregătit să fiu antrenor în România. Am venit doar ca să învăţ câte ceva despre fotbalul de aici, care este unul bun şi dacă pot să ajut. Adică să trimit (impreună cu un impresar) jucători care să se plieze fotbalului de aici”, a spus Zinho. Acesta a mai spus că Brazilia lui ar fi avut viaţă grea cu România, dacă Suedia nu ne bătea la 11 metri, în 1994... „Noi am avut noroc că am picat cu suedezii. Voi eraţi mult mai tehnici şi ne-ar fi fost foarte greu să vă batem. Aveaţi o echipă incredibilă cu Hagi, Gică Popescu, Lupescu, Petrescu”... vorbe simple venite de la un om căruia celebritatea nu i s-a urcat la cap. Dacă mergi la Poli la antrenamente, trebuie să te rogi de jucători să stea de vorbă cu presa. Dar aşa se întâmplă şi la alte cluburi de la noi. După 15 meciuri jucate în Liga I, unii jucători se comportă de parcă ar fi jucat la 5 campionate mondiale. Nu au timp să mai stea de vorbă cu nimeni... au atâtea pe cap, sunt vedete!! Şi când te gândeşti că totul pleacă de la bunul simţ... dar cum nici conducătorii de club nu au aşa ceva, de ce să ne aşteptăm de la jucători!?!

E clar!! Batem Dinamoo!!

Când joci cu dinamu nu e bine sa fi optimist... cei 11 ani şi jumătate de aşteptare pentru un succes în faţa câinilor vorbesc de la sine despre acest lucru. Aprilie 1997 este luna şi anul ultimei victorii poliste cu dinamu. A fost atunci un 3-0 clar, conturat încă de la pauză prin golurile lui Sasu, Sany Kovacs şi Guşi-gol. A fost înză un sezon trist acela, pentru că deşi am bătut şi Steaua, Poli retrograda... şi a lipsit jumătate de deceniu din prima ligă... din păcate pe la club s-au perindat în acea perioadă şi indivizi dubioşi ca zambon, din cauza căruia echipa, clubul, oraşul suferă şi azi. Să revenim la meciul de sâmbătă însă. Sunt sigur că o să batem, asta deşi, cum am mai spus-o, avem un complex probabil al câinilor (ne-a bătut şi Dinamo II în Cupă dacă vă mai aduceţi aminte). Pe ce mă bazez: în primul rând pe un feeling de-al meu, nu mă înşel la chestii din astea, apoi mă bazez pe echipă, care chiar e montată 100% la acest meci şi nu în ultimul rând pe Dusan Uhrin... nu a pierdut niciun joc cu clonele comuniste, dar îi lipseşte din palmares un succes cu cei din Groapă. Deci... E clar!! Batem Dinamoo!! Acum ori niciodată şi le arătăm cine sunt liderii cu adevărat. 3-1 zic eu.

Un nou ziar în TM

Pentru că în profilul meu am zis că o să scriu şi despre presă, iată că o fac acum, cu o ştire caldă şi cam în exclusivitate... Cum colegii mei blogeri nu au scris încă de acest subiect o fac eu. În curând va apărea în oraşul nostru un nou ziar... poate chiar luna asta. Va fi un săptămânal condus de Sorin Petrache. Pentru cine nu ştie, Sorin a fost şef la Jurnalul bănăţean, şi este unul dintre cei mai tari ziarişti de investigaţie din vest, şi nu numai... Născut în Buzău, dar consacrat în Bucureştri, legiunea străină, Oradea, etc, Sorinel a lăsat presa în urmă, dar iată că acum revine cu un format mai deosebit... Adică, din primele informaţii se pare că cine va fi mediatizat în paginile ziarului va trebui şi să cotizeze... Iată şi câteva nume care, se pare că vor lucra sub bagheta magică a lui Petrache: Dorin Şipeţian, Corina Eva (care revine şi ea în presă), Olivera Şarpe, Dorian Zillich, etc... Mie nu îmi rămâne decât să le doresc baftă celor implicaţi.

„stiaua” nu câştigă

Marţi a fost o zi în care s-a decis că Poli îşi va reprimi numele, mai devreme sau mai târziu... iar Urziceniul a ajuns la un singur punct de liderul imoral al campionatului, dinamu. Dar ce văd la ştirile serii de la tvr1, pro tivi şi antena 1?... doar ştiri despre stiaua, vreo 7, printre care trei cu cel mai bogat cioban al ţării şi cu rapid, care vezi Doamne a trecut de pasa proastă... INCREDIBIL, nimic despre Poli sau Urziceni... şi la tvr cotizăm şi noi oamenii de rând...
Când joacă echipele româneşti în Europa ţin cu ele, oricât de mult le urăsc pe plan intern... Totuşi, parcă diseară nu mă atrage nimik să ţin pumnii stelei... Deci, pronostic: stiaua nu va câştiga. Sunt 100% sigur de asta...

PS: Szekely zicea că stoia va bate cu 3-0. :))... incredibil câtă prostie, şi e timişorean... se face singur de cacao...

Pronostic, ca să nu zic previziune

E sâmbătă dimineaţa. Ziua marelui meci. Meciul toamnei, meciul anului, meciul unei generaţii... România - Franţa! Sunt în toane bune şi prevăd un X... Totuşi, nu poţi să mănânci cocoşi cu Petre, Cociş, sau chiar Tamaş în primul 11. Cu aceşti jucători poţi să te chinui în Feroe, dar nu poţi bate Franţa nicioadată, oricât de mult ne ajută terenul prost de la Constanţa. Deci, ca să fiu scurt, zic X, dar doar că sunt în toane bune, altfel ar fi fost 2 ;-)... Nevastă-mea zice că-i batem :)... Mi-aş dori să aibă dreptate. Măcar la meciul asta. :))

Magazionerul fluieraş

Arbitrii sunt o categorie aparte de oameni. Mulţi dintrei ei au mai multe feţe... Nu vreau să generalizez, mulţi sunt super de treabă şi corecţi, am şi prieteni, dar majoritatea sunt nişte şmecheri, care îşi dau o importanţă deosebită, chiar dacă unii dintre ei nu au terminat nici 8 clase. (Te rup în deplasare sunt umili la tine acasă, este un motto care li se potriveşte multora). Un arbitru care poate intra la această categorie, fluieră la campionatul de minifotbal a lui Lajos... Costică Dobrişan, că despre el este vorba, este exemplul unui arbitru care nu a reuşit în viaţa sportivă. Nici nu avea cum, la cât de penibil fluieră. De profesie magazioner - e viaţa lui acolo în magazie, cu echipamentele curat/murdare şi cu pantofii aşişderea - Costică e de enşpe ani în fotbal, mai precis în arbitraj... Dar degeaba pentră că nu şi-a depăşit niciodată condiţia de magazioner. A picat examenele de promovare în Divizia C, pentru că nu a fost bun la proba scrisă... E normal, nu? Apoi a încercat să se împrietenească cu cei care făceau mai demult delegările prin judeţ. A reuşit la început, şi aşa a început să bată în fiecare week-end coclaurile din Timiş... Atât că, în afara judeţului nu avea voie, nu era mandatat, nu avea valoare... De multe ori nu mai a fost susţinut în încercările sale de a face legea pe teren, de prietenii lui din comisii care şi-au dat seama cu cine au de lucru, şi a fost oprit de la delegări, pentru că făcea meciurile praf. Cu timpul a învăţat să fie jmeker, dar degeaba. Le permitea celor cu gura mare să facă orice pe teren, că de, aşa-i moda, iar amatorilor le arăta cine e şeful! Aşa face şi la campionatul lui Lajoş. Îşi bate joc de echipe, şi mai primeşte şi bani. Bine, nu foarte mulţi, pentru că un simplu magazioner, obişnuit cu mirosul specific al vieţii lui (panataloni rupţi, ciorapi murdari, chiloţi etc), nu poate să se îmbogăţească fluierând pe aici şi colo! Chiar dacă încearcă.

Aş avea o sugestie pentru marele magazioner fluieraş... Să se lase de arbitraj (ai şi o vârstă bătrâne, lasă-i pe tineri să se afirme) şi să se ocupe doar de treburile unei magazii. Că e nevoie de el acolo!!

Postarea aceasta se poate citi şi ca un pamflet :)

Uefantomele României

Anul în care România a avut cele mai multe echipe din istorie în Cupa UEFA, a fost şi cel mai dezamăgitor pentru această competiţie. Deşi toate avea şanse, şi teoretice şi practice de a se califica, NICIUNA nu a reuşit acest lucru. Putem spune că România a avut o evoluţie fantomatică în acest sezon de UEFA. Adică cele 5 echipei au apărut în primul tur, după care au dispărut cu desăvârşire... Pacat!! O mare bilă neagră pentru dinamo, un lider nemeritat, pentru rapid, o echipă slabă cu un (fost) antrenor şi mai slab... Biluţe negre şi pentru Vaslui (echipa care a fost cea mai aproape de calificare), Urziceni şi Timişoara, care ar fi trebuit să aducă şi ele ceva puncte pentru coeficientul ţării. De la anul, vom începe din nou cu deplasări prin Malta şi Luxemburg... Până atunci rămânem cu speranţa că vom fi reprezentaţi mai bine în Ligă (mai ales de CFR).

Cefereul!!

E una dintre echipele mele mult iubite (alături de Poli bineînţeles). De ce? Pentru că sunt din cartier, pentru că am amintiri de pe toate străzile de lângă stadion, pentru că am fost pe timpuri junior al leoparzilor, pentru că m-am simţit bine în tribunele de acolo şi am cunoscut oameni adevăraţi la club. Unul dintre ei este şi Florin Bugar, un antrenor mare, care a reuşit să pună pe picioare echipa cu 10 zile înainte de campionat. Au trecut 7 etape şi CFR nu a luat bătaie. Bine, nici cu victoriile nu prea s-a omorât, a făcut 4 egaluri dintre care două acasă. Macar dacă ar fi bătut într-unul din meciurile de pe teren propriu, leoparzii erau acum pe primul loc. Cel mai important, echipa este neînvinsă şi este calificată în 16-imile Cupei, după ce a bătut şi pe uta (care nu mai sperie pe nimeni în Vest)... Un mare merit are şi micul oligarh Georgică Cornu care are darul de a da echipei conforul de care are nevoie. Adică omu dă bani la echipă şi altfel joacă băieţii când au salarii şi prime... Sper să-i ţină năravul pe cheferişti şi la anul să avem două echipe în A... aşa cum se întâmpla în anii 50! Hai Cefereul!!

O NOAPTE PERFECTA....

Inainte de plecare.Nasu si mireasa.

Denisse la biserica.

Denisse la botez.

Noi in biserica.

Noi la iesirea din biserica.

Noi doi.

Noi doi la fantana.

Noi doi in parc.

Noi doi la restaorant.

Noi si tortu.

Asa numesc eu o seara perfecta!!

În campionat LEI, in Europa MIELUŞEI

Partea bună: jucăm bine în campionat şi avem puterea să revenim, chiar dacă suntem conduşi... vezi exemplele cu U Craiova şi Vaslui...
Partea rea: în UEFA am fost fricoşi şi laşi... după senzaţionalul gol marcat de Bucur, ne-am retras ca nişte fraieri în jumătatea noastră... Sârbii atât au aşteptat... ne-au călărit cât au vrut, şi să recunoaştem au obţinut o victorie logică şi meritată.
Acum nu ne rămâne decât să sperăm într-o minune, dar greu de crezut că putem întoarce scorul...

PS: Câteva vorbe despre grobari: nişte nesimţiţi şi ordinari, care au uitat că Banatul a susţinut tot timpul Serbia.. au venit aici să se bată, nişte gunoaie... nu vreau să jignesc pe nimeni, dar există o vorbă: cal verde şi sârb deştept... no offence...

Un 3-1 minunat!

Într-o perioadă în care viitorul echipei este incert, într-o perioadă în care FRF îşi bate joc de echipa cu cei mai inimoşi suporteri, dar şi de un oraş întreg, jucătorii alb-violeţi au reuşit un minunat 3-1 la Craiova. De această dată nu remarc niciun jucător, ci dor pe tehnicianul Dusan Uhrin, care a făcut schimbările câştigătoare, dar şi spiritul de echipă al formaţiei, care a întors meciul de la 0-1, la 3-1. Urmează meciul cu Partizan şi chiar dacă biletele sunt destul de scumpe, sper să fie stadionul plin, k să se vadă încă o dată, că nu e nici unde ca la Timişoara! Fortza POLI!!

Love me, Tender!!

În cele din urmă se pare că Iancu chiar o să plece... şi o să vină în locul lui un alt învinuit în dosarul Rafo... Tender. Cică autorităţile îl vor pentru că e timişorean... Tender vrea şi el Poli... e şi o lovitură de imagine până la urmă, pentru că să fim sinceri, Tender are o groază de bani, dar nu are habar ce înseamnă fotbalul... O fie bine că vine, o fi rău că vine, vom trăi şi vom vedea, dar telenovela sunt sigur că va mai dura... Şi un ultim aspect, familia Tender a mai băgat bani în sport, în volei feminin, dar nu a reuşit nimic acolo şi s-au retras destul de rapid... Sperăm că la Poli să fie altceva!?

Cea mai faină noapte...

Nu am mai scris de ceva vreme... Sincer, nu am avut timp, cu toate că s-au întâmplat foarte multe (depunctarea lu Poli, umilinţa inegalabilă a României, etc, etc)... Am fost într-un concediu forţat de împrejurări... NUNTĂ!! NUNTA MEA... la fel de sincer scriu că nu mă vedeam vreodată ginerică... dar am făcut-o şi pe asta. Ce pot să spun acum... A fost un eveniment doi în unu... botez şi cununie... iar cheful propriu-zis a avut loc la domlux, destul de mişto locaţie... Aş fi subiectiv dacă aş povesti cum a fost, oricum sunt subiectiv de felul meu, dar pot să spun că a ieşit BINE... şi cred că a fost pe placul tuturor invitaţilor. Mulţumesc pe această cale invitaţilor că ne-au onorat cu prezenţa şi celor care au lipsit, pot să spun că au pierdut o nuntă faină :). Mulţumesc şi soţiei mele Andreea, o fată deosebită şi o mamă extraordinară!!

PS: titlul a fost furat de pe blogul Alinei: http://alisim.wordpress.com/

Echipa momentului??? Rapid??? să fim serioşi... PROVINCIA E LA PUTERE... urziceni, vaslui... TI-MI-ŞOAAAA-ARRRA... ti-mi-şoaaaa-araaa... TIMIŞOARA

„Poli” a oprit Rapidul! 1-0 şi bănăţenii pot visa frumos…Oaspeţii au venit pentru 3 puncte, pentru a demonstră că sunt echipa momentului… Bănăţenii (nu au mai bătut Rapidul pe teren propriu de pe vremea lui Balauru, tot cu gol în ultimele minute) au vrut să demonstreze că îşi merită locul în UEFA… a rezultat un meci viu, „european”, echilibrat, în care echipa ce şi-a dorit mai mult succesul, a meritat! Primele 30 de minute au fost dominate de „violeţi”, dar Artiom şi-a bătut joc de două ocazii mari. Şi eu dădeam gol de acolo. Sincer!! A urmat replica oaspeţilor, dar la vestiare s-a intrat la egalitate. Rapidul a îmceput mai bine mitanul secund, şi după o eliminare uşor acordată lui Sretenovici, se părea că meciul va merge spre un „2”, cel mult pentru gazde la un „X”. Bănăţenii nu au fost de akord şi au reuşit imposibilul în ultimele minute. Rusici a marcat golul unei victorii mari (Dejan a înscris în al treilea meci consecutiv... Dejaneee... Dejaneee)… şi „Poli” poate visa frumos… Grupele Cupei UEFA şi podium în Liga I.
Timişoara: Pantilimon - Bădoi, Luchin, Sretenovici, Milhazes - Abiodun (79, Arman Karamyan), Dan Alexa, Lukas Magera, Artiom Karamian (62, Stancu) - Dorin Goga (83, Parks), Dejan Rusici. Antrenor: Dusan Uhrin jr.Rapid: Pardo - Maftei, R. Fernandes, M. Constantin, Perjă - C. Lazăr, P. Andrade (60, Herea) - J. Cesar, Mejolaro, Cesinha (46, Spadacio) - Djalovici (76, Boya). Antrenor: Jose Peseiro.
Partizan.................................. cel mai accesibil adversar!! Fortza ai nostri!!!

PS: pentru cunoscători: pe culoarea vişinie... ne kk cu bucurie... şi să nu uităm faza cu negrii de sub podu Grant :)

Denisse a fost la vaccin!!

Fetiţa mea a fost la doctor, pentru a primi vaccinul de 2 luni. Au însoţit-o mami şi mătuşica Nico. Tati a stat acas cu nepoţelul Cătă. Deşi toţii copiii au plâns la vaccin, fetiţa mea a fost foarteee curajoasă. Nu a plâns deloc şi a uimit-o pe tanti doctor. Fetiţa mea e cuminte. Noaptea nu se trezeşte decât pe la 6, 7... E bine aşa... Ziua se mai mâţâie doar când îi e foame. Bine, ea e o fomistă mică (nu ştiu pe cine seamană), dar e cuminte... Fetiţa mea e doar a mea când e cuminte... când mai plânge e mai mult a lu mămica ei...

Fetiţa mea va fi model... tatăl ei a fost la fel :)

Slabă mişcare la JO

Cea mai proastă recoltă de mai bine de 50 de ani... Şi asta spune totul. În sfârşit se văd lipsurile... nu avem un bazin k lumea în ţară, o „pistă” pentru canotaj, săli şi stadioane de atletism dotate la standarde europene, etc, etc... Am obţinut locul 17... nu-i chiar foarte rău (e bine că am întrecut Ungaria), dar multe sporturi au dezamăgit... Înotul, în frunte cu Camelia Potec (deşi ea s-a pregătit afară), greco-romanle, lupte libere, tirul (bine, nu avem nici un „teren” bun pentru aşa ceva), canoe, cândva dominam lumea :(, atletism (scos parţial de aurul Puşei Tomescu), dar ne-am scârbit de performanţele submediocre ale Nicoletei Grasu şi ale lui Marian Oprea... Dar să trecem în revistă şi adevăratele performere: Alina Dumitru şi Constantina Diţă Tomescu... cine s-ar fi aşteptat ca ele să cucerească aurul... Maratonista se pregăteşte în SUA şi asta se vede, dar Alina a făcut cu adevărat performanţă. Cât despre Sandra şi cuplul Susanu/Andrunache, ne aşteptam, dar ne-am bucurat la fel de mult. Contează şi argintul Anei Maria Brânză şi bronzurile lui Covaliu, echipei de gimnastică, sau echipajului de 8+1, chiar dacă în trecut aici aveam aur. Per total, pentru România a fost o ediţie nereuşită, cu excepţiile de mai sus, dar şi un semnal de alarmă că cei care ne conduc trebuie să se orienteze mai mult spre cei care aduc într-adevăr glorie României.

United Boys AC

AC nu vă spun de la ce vine :)... United Boys e mai simplu de dedus. Suntem 13 prieteni (in primul rând), care ne strângem din când în când să jucăm fotbal. E mult spus să jucăm fotbal... ca să înţelegeţi... ne cam prefacem, că oricum fotbalul se joacă la TiVi... Ne-am înscris şi în campionat... la Lajos, după cum ştie toată lumea. Liga a III-a... iar obiectivul e simplu... ne strângem, jucăm (cum putem), şi bem o bere... că practic ăsta este scopul... Că acolo suntem buni. Cei mai buni! Rezistăm oricât la repriza a treia...

PS: După cum se ştie, în competiţii organizate sunt şi arbitri. Mulţi dintre ei nu au nicio treabă. Motiv de bârfe şi speculaţii la repriza a treia. Şi pentru că atunci când scriu despre fotbal trebuie să existe şi un personaj negativ, m-am gândit să scriu foarte puţin de numitul călin radosav... Băiete, fă un bine tuturora şi agaţă fluierul în cui. Eşti o ruşine, dar şi un mare nesimţit. Foarte... (tot respectul însă pentru fratele fluiericiului, ALIN, un excelent organizator de competiţii, care merită mai mult...)

PS2: Echipamentul echipei noatre este roz-negru. De ce? Pentru că respectăm femeile :)

Moartea venea dintr-un Ferarri negru

Ce păcat. Un tânăr mergea pe trotuar lângă prietena lui gândindu-se probabil la viitorul lor... care din nefericire a fost distrus de un nenorocit, un cocolar, un criminal, un băiat de bani gata, un căcat cu ochi... Nu am nimic cu băieţii de bani gata... dar am ceva cu cei care cred că sunt nişte zei pe acest pământ... care cred că li se cuvine totul... care ne sfidează zi de zi... care plătesc în stânga şi în dreapta ca să le fie lor bine... care cred că pot eluda meandrele concretului... Cine greşeşte să plătească (mie mi-a fost suspendat 3 luni carnetul, pe bune, pentru că am greşit şi nu am apelat la terţi)... Vreau ca fiecare să plătească pentru ceea ce face... Vreau ca ADI CUCOANĂ să meargă la puşcărie... mă îndoiesc că se va face dreptate, dar m-aş bucura sincer să aud că va fi pârnăiaş. Merită!! Sincere condoleanţe familiei îndoliate, ştiu că toţi banii din lume nu-l vor aduce pe Luci înapoi, dar le doresc... CREDINŢĂ... ştiu, poate sună patetic, dar sper că DUMNEZEU va face dreptate într-un fel sau altul. Cât despre prietena cocălarului... o jigodie disperată care nu merită doi bani!

Naturalizaţi-l pe Michael Phelps!!

Nu îmi plac americanii, nu mi-au plăcut niciodată... prea se cred ei inventatorii miezului de pâine, şi găurii la macaroană. Nu despre asta vreau să scriu, ci despre Michael Phelps... Ei bine, nu îmi place nici de el (eu sunt mai complicat, nu îmi place nici Ronaldinho, nici Zidane), dar pentru ce a făcut el la Beijing, nu există termen de comparaţie... 8 medalii de aur (8!!!), 5 la probe individuale, trei la ştafetă... Şi nu oricum, ci obţinute cu 7 recorduri mondiale şi unul olimpic!! Asta după ce la Atena, obţinuse doar 6X aur şi 2x bronz. Phelps l-a întrecut şi pe legendarul Mike Spietz, 7 medalii de aur la Munchen în 1972... Americanul a devenit astfel cel mai titrat sportiv care a evoluat vreodată la JO. România m-a dezamăgit până acum. Sicer, mă aşteptam la mai mult, chiar dacă m-am bucurat enorm la fiecare medalie, fie ea aur, argint, sau bronz. Totuşi, avem cam puţine până acum şi m-am gândit că nu ar fi rău să-l naturalizăm pe Phelps. I-ar place în România... în loc de Munţii Stâncoşi ar avea Carpaţii, în loc de Misissippi ar avea Dunărea, în loc de Yellowstone Park ar avea Parcul Naţional Haţeg, în loc de Route 66 ar avea A2, etc... I-ar lipsi cu adevărat bazinele de înot... Noi nu aveam, dar dacă îl naturalizăm poate poate se îndură mai-marii noştri să facă măcar un bazin ca lumea... Nu unul în fiecare oraş, ci măcar unul k lumea... oriunde, în ţară!!

S-a desfiinţat UMT-ul

Într-o zi cu multe bucurii, aur pentru Constantina Diţă Tomescu (38!! de ani) la cea mai grea probă din lume, maraton, dar şi pentru Sandra Izbaşa la sol (gimnastica feminină rămâne punctul nostru foarte), dar şi ceva dezamăgiri, doar bronz pentru echipajul feminin de 8+1 şi ratarea lui Drăgulescu de la sol, unul dintre cei mari gimnaşti ai ultimului deceniu (luni are şansa să obţină singurul titlu care îi lipseşte, aur olimpic), trebuie să scriu despre o veste tragică: desfiinţarea echipei UMT. Este groaznic, dar adevărat! Înfiinţată la începutul deceniului 6, echipa Uzinelor Mecanice Timişoara a fost o echipă obişnuită cu diviziile a doua şi a treia. A reuşit şi o promovare senzaţională în A, când pentru un an a devenit echipa fanion a oraşului (o cam bătea rău pe Poli la începutul noului mileniu), cu o echipă senzaţională: Almăjan, Briciu, M.Kovacs, S. Mihai, C. Bar, Goşa, Călin, Vlaicu, Giuchici jr., Paleacu, Săvoiu, Trandu, Vasko, etc, antrenată de un tehnician excelent, Aurel Şunda... Probabil nu o să uit niciodată meciul de promovare cu Bihorul lui Andone, dar nici parcursul din Cupă (1998), când zebrele ajungeau în sferturi... Din păcate, imediat după promovare, UMT-ul nu a rezistat decât un an în prima ligă, după care a urmat un declin brusc, care s-a soldat cu desfiinţarea. Îmi pare cel mai rău pentru nea Vasile Trandu (a acceptat să devină director tehnic la Recaş după o viaţă dedicată UMT-ului), însă trebuie să-i "mulţumim" familiei olariu (intenţionat cu o mic) pentru distrugerea unui club extraordinar...

Varza de pe Timişoara - Lugoj

Nu vă gândiţi la varza de la Belinţ. În nici un caz. Ci la ce varză e drumul frate, de vreo enşte ani. Incredibil!! Din păcate a trebuit să merg azi pe el, până în satul Ictar, de lângă Iosifalău. Pe un drum pe care înainte, adică vreo 10 ani în urmă, făceai maxim 25 de minute pe un dum de 38 km, astăzi am făcut o oră jumătate. Şi nu numai astăzi, şi de cîte ori a trebuit să bat acest nenorocit de drum. Şoseaua este în reconstrucţie de vreo 5-6 ani cel puţin, şi încă nu e gata. Problema de centură, nu o mai pun. Dar acest blestemat DN (auzi, ce ironie a sorţii, drum naţional!) este o povară pentru toţii şoferii şi are o nemuritoare poveste fără sfîrşit: gropi, denivelări, aglomeraţie, săritoare, etc... Până la Topolovăţu Mare sunt 6 semafoare, 6 oameni buni, şi în cele trei ore parcurse azi, dus-întors am văzut un singur excavator la lucru. Unul singur muncea... Mulţumim domle ales Costi Ostafu, cum ţi se spune ţie, dar te trimit sincer în pm (fiecare înţelege ce vrea: pula mea, pizda mătii, porţiunea mijlocie de drum, etc...)

TVR de cacao

Marţi, marele campion român Mihai Covaliu a obţinut medalia de bronz la sabie, în cadrul JO de la Beijing. Braşoveanul a luptat incredibil şi doar neşansa şi unele decizii dubioase ale arbitrilor, din punctul meu de vedere, au făcut ca românul să nu prindă finala mare. În meciul pentru bronz, Mihai a obţinut o victorie clară şi logică, ţinând cont de cartea lui de vizită impresionantă. Am fost curios să văd cum va fi relată performaţa românului la ştirile din sport ale TVR-ului.
Dar stupoare, tevereu, care trăieşte din banii noştri a început să relateze pe foarte larg, cum a ajuns Stoia la Istanbul şi cât de bine au fost păziţi. Mai mult, s-au prezentat apoi şi aberaţiile lui Berbecali şi Argăseală. Când am crezut că am scăpat... a început şi Borcea de la Dinamu să îşi dea cu părerea de meci, de parcă soarta întregii naţiuni depinde de rezultatul de pe Aly Sami Yen! Incredibil... apoi s-a continuat cu ştirile din fotbal, Rapid, CFR Cluj, alte aberaţii şi lăudăroşenii... Spre finalul ştirilor au spus şi de bronzul lui Covaliu. În treacăt. Halal tevere!

Alina Dumitru vs. Poli

Vreau să mă laud acum, aşa puţin. Spuneam într-o trăire anterioară că ar fi excelent să cânte imnul chiar la prima zi a Jocurilor Olimpice. Şi a cântat. Pentru o fată extraordinară... Alina Dumitru! O campioană adevărată... de 5 ori, regina Europei, dar niciodată pe Podium la JO... că la categoria ei coreencele şi mai ales japonezele făceau legea. Alina a vrut să se lase de judo după Olimpiada de la Atena, unde ieşise a 5-a. Dar a strâns din dinţi, şi a luptat... A LUPTAT şi S-A PREGĂTIT (alooo naţionala, alooo Poli, voi când o să faceţi asta)... şi a câştigat ce trebuia să câştige! Aurul Olimpic. Alina a ieşit din sărăcie la 26 de ani, după un deceniu jumate de luptă. Pentru Alina a cântat imnul... acest imn... incredibil... oricât de căcăcioşi, hoţi, mitomani, parveniţi, perverşi, corupţi suntem noi românii, când cântă imnul... e ceva extraordinar... îţi dau lacrimile... cel puţin mie îmi dau! Bravo Alina, pentru o zi ne-ai făcut să uităm de tot rahatul ăsta din ţară şi ne-ai făcut mândri că suntem români! Cât despre Poli... nu ai cu cine... nişte ţărani... Începând cu Taborda!! Mâine dimineaţă, adică luni de la 6.27 Camelia Potec luptă şi ea pentru o finală, la proba de 400 metri liber. Camelia, fă-ne şi tu mândri!! Baftă, măcar o medalie, acolo, de orice culoare (aur ne-am dori cu toţii)...

PS: Dacă Rădoi valoraează 15 milioane de euro, Chivu 20 şi Mutu 25, cît valoarează ALINA fraţilor??

Ce umiliţăăăăăăăă

Când îţi baţi joc de fotbal, fotbalul işi bate joc de tine... Poli a intrat pe teren cu siguranţa unui om ce se duce la restaurant să îşi mânce ciorba de burtă preferată, adică ştiind că va juca şi câştiga! Dar violeţii au uitat cel mai important lucru... să joace fotbal... şi când şi-au jucat şi-au bătut joc! Incredibil... Gazul metan a împuţit Timişoara... De fapt Timişoara s-a împuţit singură cu gazul metan din Mediaş. Şi un mesaj pentru Taborda: Du-te băiete acasă, că nu ai nicio treabă cu fotbalul... La revedere... mesaj valabil şi pentru alţi stranieri (Bonfim, Sretenovici)...

Prima zi, primele speranţe

A început Olimpiada. O ediţie controversată, din cauza problemelor de securitate, a protestelor, a Tibetului... Dar parcă festivitatea de deschidere a fost cea mai frumoasă de până acum. Iar baia de artificii... pur şi simplu fenomenală. În prima zi a competiţiei ce se dispută într-un oraş contrastant, zgârie-nori lângă colibe şi unde pătura de mijloc nu există, avem primele speranţe. Alina Dumitru participă la judo, categoria 48 kg... Toată noaptea am visat că va lua o medalie, şi pentru frumuseţea visului sper să nu mă dezamăgească. În plus debutează şi fetele la handbal, cu Kahzastan, o echipă imprevizibilă. Avem multe speranţe şi la handbal, aşa că luam în cont doar victoria. Hai să vedem ce va fi şi sperăm să cânte imnul încă din prima zi! Pronostichez de pe acum vreo 10 medalii de aur, cele mai multe la gimanstică... şi circa 30 de medalii în total! Ştiu, sunt un optimist, dar chiar cred că se poate.

11-le meu ideal de la Poli

Poli, că FC Timişoara nu pot să-i spun, cel puţin aici pe blog, are în lot 10 jucători noi... Mulţi dintre ei degeaba... Da Costa nu a prins niciun minut şi a fost dat deja afară (la fel ca Chidi, dacă mai ţineţi minte, un alt jucător care a semnat cu Poli în această vară, dar în cele din urmă s-a renunţat şi la el)... Mai sunt câţiva jucători în echipă care nu vor prinde prea curând 11-le de bază... Printre ei bosniacul ăla de la Tuzla... Cvetanovici parcă... Dar iată care este 11-le meu: În poartă... clar Pantilimon, e cu două clase peste Taborda, care chiar nu îmi place... scapă mingile în faţă, gafează şi nu dă încredere apărării... părerea mea. Fundaş dreapta: nu sunt hotărât, deocamdată Bădoi, dar sunt foarte curios să văd ce poate face Bonfim... cred că va fi o soluţie pe viitor... Pe stânga Milhazes fără nicioîndoială. Aştept cu nerăbdare să dea primul gol. În centru apărării i-aş pune pe Luchin (timişorean, dar şi cel mai bun fundaş central) şi pe Brezisnky... nu a confirmat el prea mult, dar e peste Sretenovici... cred că sunt jucători şi la Poli II mai buni ca sârbul! La mijloc aş juca cu 3 mijlocaşi... da, doar cu 3... Alexa, Borbely şi Luis Garcia... În faţa lor, dar în spatele vârfurilor l-aş pune pe Artiom, indispensabil echipei pe postul de attaking midfilder centre (cei care joacă Fotbal Manager ştiu despre ce e vorba). Vârfuri: Bucur şi Magera, dar pe ceh l-aş mai schimba cu Parks... Am impresia că fotbalistul din Costa Rica va face până la urmă faţă. În a doua repriză i-aş mai introduce pe Goga şi Rusici...

E-type...

Nu am mai auzit demult de această formaţie... E una dintre preferatele mele... Ci nu doar pentru că tipa (Dee, parcă) arată extraordinar de bine (cântă de altfel fenomenal şi dansează demenţial), ci pentru că îmi place şi de Martin Eriksson, fondatorul formaţiei... E-type.... Şi-a luat acest nume deoarece erau prea mulţi Ericsoni în Suedia şi s-a gândit la ceva mai sugestiv, un fel „genul de nume cu E”, la noi ar fi fost probabil Tipul I (Ionescu), sau Tipul P (Popescu). A început să cânte prin 1991, fiind destul de cunoscut în ţara sa: compozitor, prezentator de emisiuni, etc... celebru în lume a devenit între 1994 şi 1996, dacă mai ţin eu minte, când a lansat albumul Made in Sweden. Hiturile Set the World on Fire şi This is the way au făcut senzaţie...Au mai fost apoi câteva albume: The Explorer (1996), Last man Standing (1998) cu SUPER HITURILE Angels Crying şi Here I Go Again, Euro IV Ever (2000), cu alte hituri tari ca Life sau Africa... Ultimul album a apărut parcă în 2004, dar nu prea a mai rupt gura târgului şi cred că a mai lansat şi Eurotopia în 2007, dar nici ăla nu a a mai avut succes prea mare... De atunci nimic, doar o carte scrisă despre viaţa vikingilor... Hai să mai amintesc două melodii tari de la acest suedez simpatic, I just wanna be with you şi Caling your name... iar pentru cei care cred că muzica aniilor 90 RULEZ, am pregătit şi un videoclip...

PS: Pentru cei str8 şi nu le place formaţia, poate măcar videoclipurile, mai toate asezonate cu adevărăciuni de femei :)

Emoţia rămâne...

Am fost sâmbătă la meci la Poli, mă rog la FC Timişoara... după mult timp... Ce pot să spun?? Emoţia rămâne, oricât ne-am schimba, şi oricât timp ar trece... Mă ducea tata la meciuri prin anii 80... şi la Poli, dar şi la CFR că era mai aproape... Jocul care îl ţin cel mai bine minte era un Poli - FC Argeş (echipa lu tata că avea obârşia prin zonă, dar mai ales fan pe viaţă Gicu Dobrin)... Au câştigat violeţii bănăţeni, 5-1 (la pauză 0-1, gol Geolgău, fost component al Craiovei Maxima), iar eu am avut o satisfacţie maximă... De atunci, am mai plâns la duelurile violete, un 1-2, trist, când Poli retrograda pe teren propriu, din cauza echipei din Trivale... Apoi au venit anii 90... Cine l-ar putea uita pe Mugur Radu Guşatu (Guşi-Guşi-Guşi Goool), Marcel Băban (ce maşină şi femeie avea...), Titi Varga, Tim, Vlaicu, etc, etc... din păcate Zambon... deplasările triste la Electroputere, UTA (0-5 şi apoi un 0-7, sau 1-7 de groază), dar şi Renaşterea... 1-0 la Steaua acasă (septembrie 2002 parcă, gol din penalti Mihai Bogdan şi altul anulat, deşi perfect valabil al lui Silvăşan sau Stancu, nu mai ţin minte acum), un 2-3 incredibil cu Dinamo, cu patru eliminaţi din tabăra noastră... sincer MOOOOie Burloiu, apoi 4-3 cu Alba Iulia, 1-3 la pauză, plus multe alte momente bune sau extraordinar de trsite... dar să revenim la oile nostre... Am fost la meciul cu Pandurii, transmis pe gsptv2 (incredibil, dar adevărat), cu un prieten foarte bun... şi nu mă gândeam că vor fi circa 15.000 de spectatori... Spectacol total... mai ales la tribuna a doua şi la galerie unde stau suporterii adevăraţi care îi vedeam şi în urmă cu 15-20 de ani. Spectacol a fost şi pe teren. Poli, că altfel nu pot să-i spun, a dominat şi a obţinut un 3-0 logic... Doamne ajută şi ţine năravu... Vorbeam de ceva emoţii... Pe timpuri număram orele (!!!), nu zilele până vom juca următorul meci... De abia aşteptam, nu exista altceva mai important. În ultimul timp, au intervenit lucruri mult mai importante, (foarte mult mai importante), soţia (cea mai tare nevastă din lume!), copilu (cel mai frumos, că doar suntem subiectivi) - în speţă familia -, dar Poli rămâne... are acolo un loc cuibărit în suflet, şi nu are cum să nu tresari şi să ţi se ridice părul pe mână şi picioare când tot stadionu strigă... TI-MI-ŞOA-RA... POLI TIMIŞOARA!!

Denisse

Denisse e fetiţa mea... Incredibil, dar adevărat! Adică incredibil că unul ca mine, cu capul mai mult în aer, decât pe umeri, a reuşit să „producă” ceva atât de adevărat! Bine, meritul cel mare e al soţiei mele Andreea... ea s-a chinuit 9 luni, ea e direct responsabilă cu hrănirea pruncei, ea stă 100% din timpul ei cu a mika... Dar trebuie să mă laud şi eu... Culmea e că până nu demult eu eram cel mai iubit din familie... Eram raza de soare pentru mama, tata şi soţia mea :)... Acum tata nu mă mai bagă în seamă, mama le pupă numai pe fete, iar Andreea (soţia) stă toată ziua cu Denisse în braţe... :))

De ce mi-am făcut blog...

Chiar aşa... bună întrebare! Păi, nu ştiu sigur, dar aş putea să am totuşi trei motive. Unu: M-a bătut nevastă-mea la cap şi a insistat ea aşa mult să mă convingă. Doi: ar fi bine că în afara muncii care o duc la ziar să existe un loc în care să fiu mai subiectiv... Trei: e cam la modă :).
Pentru cine o să scriu? O altă întrebare bună... pentru nevastă-mea, clar... pentru mine, să mai rămână nişte scrisuri în urma mea, dar şi pentru cei care vor să mai citească ceva aberaţii... sau trăiri de ale mele... Ce voi scrie? Aici e mai simplu... despre Denisse (extraordinara mea fetiţă de o lună şi jumătate), despre Poli - bineînţeles -, despre viaţa de zi cu zi, despre muzică şi despre ce o mai fi...