Un RIP şi un pronostic!

Patrick Swayze a trecut în eternitate. Nu pot să spun că a murit, pentru că un MARE actor nu moare niciodată, rămâne viu în amintirea noastră prin peliculele în care a evoluat. Iar Patrick a evoluat senzaţional. Patrick a fost un mare om, un mare caracter, un mare actor. Nimeni nu-l poate uita cu evoluţia din Dirty Dancing, iar Fantoma cred că a smuls multura dintre noi câteva lacrimi. A mai fost pentru mine şi un Point Break extraordinar, în care a jucat alături de Keanu Reevs. Patrick a fost şi un MARE luptător şi nu s-a dat bătut în lupta cu cancerul deşi nu avea nicio şansă. A luptat până în ultima secundă... În astfel de momente ne dăm şi noi, muritorii de rând seama, cât de importantă este viaţa noastră şi cât pe muchie de cuţit trăim. Trebuie să învăţăm să fim mai recunoscători şi să spunem mai des, MULŢUMESC, ÎMI PARE RĂU, O ZI BUNĂ...

Pronostic. Poli nu pierde cu Ajax

Recomandare: Piesa: Shes like the wind, a lui Patrick... o găsiţi pe youtube.

Timiş Expres, numărul 1000

1000 de numere la Timiş Expres. 1000!! Timiş Expres a ajuns la numărul 1000. Bine, nimeni din trustul Inform Media, punctul de lucru Timişoara nu a băgat în seamă acest lucru. Nimeni! Nu că ar fi trebuit, dar numărul 1000 te obligă la o rememorare, ca să nu zic la o sărbătoare. Acest număr 1000 coincide cu 4 ani de Timiş Expres, şi pentru mine, la al 7-lea an de Informmedia, după trei sezoane de Jurnal bănăţean. 1 aprilie 2003, începea povestea IM în Timişoara, ce vremuri, ce oameni... Rând pe rând, mulţi dintre ei au fost forţaţi să părăsească corabia. Unii dintre ei au plecat singuri, pentru că şi-au dat seama cum stă treaba. După 7 ani, am primit şi eu lozul cel mare, care îmi încununează fidelitatea şi, hai să-i spunem profesionalismul de care am dat dovadă... desfacerea contractului de muncă. De ce? Cică mi s-a restructurat postul. Nu e timpul însă să mă plâng, sau să acuz, pentru că oricum, orice picior în cur e un pas înainte. Nu o voi face. Tot ce pot spune este că mi s-au deschis ochii şi mie să văd câtă mâncătorie, falsitate, minciună, pupincurism şi alte calităţi, sunt în jurul nostru în fiecare zi. Poate înainte nu era aşa. Sau poate era şi nu vedeam eu, sau nu vroiam să văd. Îmi voi aduce aminte de clipele frumoase. Oradea 2003, de unde a început călătoria... numărul 1 la Jb, numărul 100, primul an de Jb, primii 3000 de abonaţi, cheful de la Debrecen, cheful de la Conti, cheful El Cubanito, cheful de la Lussam... De fapt nu au fost chefuri propriu-zise, ci doar sărbători. Sărbători ale unui colectiv... Ce vremuri, ce ambianţă, ce oameni, ce atmosferă. Iată şi câţiva oameni cu care mi-a făcut plăcere să lucrez de-al lungul celor 7 ani de IM, oameni care au debarcat cu multe înaintea mea, forţati, sau nu de împrejurări: RADU ANDRONESCU, Ovi Mărăscu, Mircea Opriş, Roli Vinkler, Cosmin Bradu, Sorin Petrache, Cipi Gaic, Liviu Gordea, Simona Bader, Dorin Şipeţian, Corina Eva, Tony Borbely, Cătălin Şerban, Florin Târnoveanu, Floppsy, Dani Nicolae, Şandor Biro, Timea Laslavici, Carmen Barna, Diana Lupulescu, Sanda Bota, Olivia Firi, Alisa sârboiaca, Simona Bulat, Dorian Zillich, Olivera Şarpe, Otilia Ploscariu, Adi Lupuţ, Raul Jurchela, CAIUS SERACIN, şi mulţii alţii (scuze pe cei care nu am apucat să-i enumăr.
La finalul postului, NUMAI BINE, la toată lumea.