vineri, 29 ianuarie 2010

Mutu e praf!!


Geniu de câteva ori, nebun de mai multe ori. Cuvântul drogat va fi un stigmat de care Mutu nu va mai scăpa până îşi va agăţa ghetele în cui. Şi în acest moment sunt şanse mari ca ghetele sale să fie agăţate mai repede de cât ne-am fi dorit. Nebunul de Mutu a făcut-o din nou. Conştient, sau inconştient nu mai contează. Eu îl consider vinovat, pentru că înainte să-şi spurce din nou trupul cu felurite bomboane, trebuia să-şi întrebe doctorul. Asta dacă nu avea nimic de ascuns. Se pare că Mutu avea totuşi ceva. Interesant este că pastila cu pricina se poate considera un înlocuitor al cocainei. Deci, este clar. Urmează o pedeapsă, între unu şi patru ani. Adică piteşteanul nu va mai juca fotbal deloc. Rămâne de văzut în ce domeniu va investi Mutu în acest timp. Poate într-un club de noapte...

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Puţin despre un fotbalist adevărat: DAN PĂLTINIŞANU


Într-o lume în care tot felul de pseudo-fotbalişti au aere de vedete internaţionale, m-am gândit ca nu ar strica să scriu din când în când şi despre fotbaliştii cu adevărat FOTBALIŞTI care au marcat în bine istoria acestui sport. Nu puteam începe decât cu Dan Păltinişanu.


Când te gândeşti la Poli, nu ai cum să nu te gândeşti şi la Dan Păltinişanu. Cu siguranţă cel mai bun fundaş din istoria clubului a făcut istorie sub tricoul alb-violet în deceniul 7, şi la începutul deceniului 8. Format tocmai de Dinamo, longilinul fundaş avea să vină, împreună cu mulţi alţi jucători în sezonul 1973-1974, pentru a pregăti un nou an de primă ligă, după ce echipa obţinuse a patra promovare din istorie. La scurt timp, datorită seriozităţii şi abilităţilor sale extraordinare de fundaş-golgheter, „Tata Mare”, aşa cum era alintat de stadion, a devenit idolul publicului şi căpitanul echipei. Timişoara dădea în aceea perioadă peste jumătate din formaţie la naţionala universitară, care câştiga în acele timpuri două campionate mondiale la rând, unul chiar în faţa Franţei, pe terenul acesteia. Poli era în a doua jumătate a deceniului 7 una dintre echipele bune ale campionatului, avea prezenţe pe podium, pierduse o finală de Cupă, în faţa Jiului în 1974 (meci în care întreaga ţară a văzut spiritul galeriei timişorene, care era printre puţinele care cânta la meciuri şi şi-a aplaudat favoriţii minute bune, chiar dacă au fost învinţi), juca în cupele europene, acolo unde magicul fundaş al Timişoarei a reuşit 4 goluri, fiind încă golgheterul echipei din acest punct de vedere. Lipsea totuşi un trofeu, care avea să vină la finele sezonului 1979-1980. Atunci, Timişoara pleca cu şansa a doua în meci, pentru că adversarul era Steaua lui Tudorel Stoica, Marcel Răducanu, Anghel Iordănescu, etc, şi chiar organizatorii au bătut pe Cupă numele echipei bucureştene. Totul începuse bine pentru favoriţi care deschiseseră şi scorul, însă Vişan, un alt fundaş celebru al alb-violeţilor a marcat singurul său gol într-o competiţie oficială şi a trimis meciul în prelungiri. Păltinişanu şi-a luat din nou rolul de căpitan în serios şi a marcat golul victoriei spre surprinderea specialişitilor. 2-1 pentru Poli şi a în dimineţa zilei următoare mii de timişoreni i-au aşteptat pe jucători la Gara Mare pentru a le mulţumi pentru trofeu şi a le cânta „mulţi ani trăiască”. Poli urma să mai joace două finale de Cupă, pierdute în faţa Craiovei, dar cireaşa de pe tort a pus-o tot „Tata Mare” care înscria pentru 1-0 în meciul cu Celtic şi Poli elimina una dintre campioanele bătrânului continent. După ce şi-a încheiat activitatea de jucător, Păltinişanu s-a apucat de antrenorat, pregătind copiii de la CFR. Din păcate, o boală necruţătoare avea să-i stopeze prematur viaţa la doar 44 de ani. În urma lui au rămas însă o grămadă de amintiri frumoase, trofee, marele oval timişorean care-i poartă numele, dar şi un copil talentat, care scrie istorie într-un alt sport, baschet.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Marele ŢIGĂ-lion

Când eram mic, aşteptam cu nerăbdare programul tv de Revelion. Ţin minte că imediat după Revoluţie erau cozi la ziarele care aveau program tv. Nu voi uita revelioanele petrecute cu Dem, Stela, Arşinel, Vasile, Nae, etc... Vremuri demult apuse. Chiar dacă unii dintre ei mai fac comedie ieftină pe aici pe colo, scheciurile de acum nu pot concura cu cele de atunci. Şi cum 2009 a fost anul ţiganilor în România, a se citi... s-a promovat la greu această etnie, cu care sincer nu PREA am nimik, deşi ea ne face de tot căcatul la noi în ţară, dar mai ales pe plan extern, revelionul nu se putea începe şi termina decât cu ei. Ţigani cântăreţi, tigani actori, ţigani dansatori, ţigani de tot felul şi la liber, mai ales pe posturile cu audienţă de la noi, TVR 1, Pro tv şi Antena 1. Păcat că am ajuns să promovăm într-un hal fără de hal incultura şi chiloţăreala, în timp ce adevăratele valori pleacă din ţară, sau deja fac istorie în străinătate.

vineri, 1 ianuarie 2010

LA MULŢI ANI 2010!!


Un nou an, un nou început. Speranţe şi gânduri bune. Sănătate şi înţelepciune, aceste două lucruri mi le doresc cel mai mult în acest nou an. Dumnezeu să fie cu noi toţi şi să ne ajute să ne schimbăm în bine, să ocrotească şi ţara noastră şi să aibă grijă de fiecare dintre noi.

Pentru acest nou an îmi propun multe lucruri (un mod de viaţă sănătos, să văd Spania, etc), îmi doresc multe lucruri (printre care şi Poli campioană), vreau să fac multe lucruri (şi să mă schimb, da, din multe puncte de vedere; şi să scriu mai des pe blog pentru cele 2-3 persoane care mai intră aici)... Trebuie însă să avem credinţă şi să mulţumim pentru orice lucru mărunt, Celui care de acolo sus are grijă de noi.

LA MULŢI ANI 2010 şi un an minunat pentru toţi.